Strălucirea biorezonanţei spirituale

 

                                                                                            Psihosociolog Ionel Mohîrţă

  

 

         Natura umană caută mereu ceva mai bun. Este firesc, altfel cum am evolua? Şi în goana asta către ce dorim, ne lipseşte ceva: timpul, dacă am avea un pic mai mult timp... Omul este o fiinţă puternică, cu resurse aproape nelimitate, trebuie doar să ştim să le folosim. Dar, cum ar putea fi puse în funcţie toate potenţialităţile conştiinţei? Cum să-i redăm omului calitatea sa de fiinţă spirituală, multidimensională?

         Dacă vrei să îţi depăşeşti limitele, dacă vrei să afli cine eşti şi ce poţi, trebuie să începi ACUM! Există vreo reţetă? Desigur. Se ia un om, se adaugă multă voinţă, perseverenţă şi ceva creativitate. Se amestecă cu un strop de curaj şi cu o tonă de dăruire şi entuziasm. După caz se mai poate adăuga şi ceva optimism şi răbdare. Se coace apoi la foc încet în lumea ştiinţei şi se scoate un spirit creator. Am uitat cumva un ingredient?  A da - Să vrei cu adevărat să reuşeşti.             Există anumiţi oameni, care prin felul lor diferit de a-i privi pe ceilalţi şi capacitatea de a surprinde neobişnuitul şi de a-l exploata la maxim clădesc atât pentru ei cât şi pentru cei din jur, un nou univers. Aparent identici cu semenii lor, aceşti oameni se disting de ceilalţi prin ţinută, comportament, limbaj şi mai ales prin bogăţia lor spirituală. Aceste calităţi le dau o notă de bizar, de neobişnuit şi le conferă o aură de mister. Poate tocmai de aceea sunt îndrăgiţi, agreaţi, uneori doar toleraţi de cei din jur care îi etichetează de cele mai multe ori ca fiind visători, excentrici sau chiar „nebuni“. Să fie oare chiar nebuni? Chiar dacă sunt suflete cam singuratice şi câteodată neînţelese, prin creaţiile lor nu se rup de lumea înconjurătoare ci încearcă să se apropie de semenii lor, reuşind de cele mai multe ori să-i ajute pe aceştia să-şi îmbogăţească universul sufletesc şi senzorial, să se înţeleagă pe sine şi pe ceilalţi.       Jung considera creativitatea ca o expresie a tendiţelor inconştientului colectiv: marile idei care schimbă şi transformă adevărurile ştiinţifice de azi în adevărurile mai nuanţate de mâine, marile descoperiri din ştiinţă şi creaţii novatoare din artă provin din dinamica inconştientului colectiv şi acţiunea funcţiei transcendente.       Posibilitatea de a ne imagina în scurt timp un mare număr de imagini, idei, situaţii, etc, uşurinţa de a schimba punctul de vedere, capacitatea de a fi originali, ne fac să depăşim unele blocaje cum ar fi conformismul, neîncrederea în fantezie, critica prematură sau teama de a nu greşi.        Ascultaţi cu atenţie gândurile voastre, libere ca oceanul în furtună, dezlănţuite în ritmul lor sălbatic, sub cerul istovit de nemurire. Ele ne poartă într-un univers al undelor, cu avântul lor suprem de fantezie, descifrând şoaptele cerului, adierea stelelor şi tăcerea timpului. Pe vetrele încinse ale minţii noastre, stoluri de văpaie aleargă cu grijă căutând sunetul inimii pentru înţelesuri infinite ale curcubeului conştiinţei. Ascultarea care respiră ne înştiinţează despre un univers tematic divers, de la sondajul abisului sufletesc până la strălucirea diafană a conştiinţei cosmice.      De la originea vieţii până la îmbătrânire şi extratereştri, sunt încă multe lucruri pe care nu le înţelegem complet despre lumea în care trăim. Noi psihologii încercăm să pătrundem cu atenţie în inima unei lumi surprinzătoare, lumea sufletului uman, să ne scufundăm în ea, pentru a ne găsi acolo pe noi înşine, pentru a redescoperi neştiutul, enigmaticul, nepătrunsul. Azi, la masa consiliului ştiinţific de explorare a acestui fenomen iau decizii şi fizica, biologia, chimia, filosofia, şedinţa fiind însă prezidată de psihologie, ştiinţa sufletului. Orice explorare psihologică exercită o atracţie magică, pentru că îl invită pe cercetător la meditaţie pe tema a ceea ce încă şi azi se mai consideră a fi misterul misterelor lumii: spiritul uman.      Aflată într-o permanentă dezvoltare, psihologia, propune an de an noi concepte şi teorii în scopul de a explica ce este psihicul şi în ce raporturi se află el cu celelalte laturi ale existenţei. În acest context, explorăm câteodată cu alţi ochi domeniul psihismului în care există şi funcţionează informaţia.       În ceea ce mă priveşte, am considerat necesar în ultimii ani de a îmbogăţi conceptele psihologice pentru a face faţă noilor descoperiri privind informaţia psihică plasând un nou proiect la confluenţa psihologiei cu fizica cuantică. Această idée mi-a venit atunci când am observat două fenomene cu profund caracter informaţional ce au loc în corpul uman şi anume lumina şi sunetul. Definirea gândului prin lumină şi sunet ne ajută să înţelegem ordinea ascunsă a realităţii profunde şi este punctul unde religia şi ştiinţa se întâlnesc. Trupul, sufletul şi timpul sunt scăldate etern într-un ocean de lumină şi sunet, o uriaşă hologramă sonoluminică, unde viaţa şi moartea dă pământului lumi trecătoare.     Căile luminii şi ale sunetului ce penetrează corpul uman sunt în permanentă rezonanţă cu profunzimi surprinzătoare ale conştiinţei cosmice reprezentând punctul de plecare al conştiinţei de sine şi al scânteierilor noastre spirituale.

       Ştiinţa secolului 21 ne-a arătat că timpul şi spaţiul nu există decât pentru percepţia noastră limitată, universul fiind o structură care transcende continuumul spaţio-temporal. Mai mult decât atât, noi interacţionăm şi construim în permanenţă acest univers, prin gândurile şi acţiunile noastre. Impregnăm spaţiul înconjurător cu ideile noastre.       Profesorul de biologie şi chimie-fizică Louis Vincent de la Universitatea din Paris ne atrage atenţia că noi „avem tendinţa să confundăm adesea corpul nostru fizic cu materia. Experienţe foarte precise au arătat însă că substanţele din care este alcătuit acest corp sunt periodic înlocuite. Ceea ce rămâne neschimbată este doar forma acestuia, ca şi cum curenţi de materie ar trece în mod constant printr-o structură energetică invizibilă“. Să fim oare spirite înveşmântate într-un corp material? Cei mai mari cercetători contemporani consideră că natura ultimă a Universului este o structură energo-informaţională situată dincolo de timp şi de spaţiu. Secvenţe de informaţii ca, de exemplu, cele conţinute în ADN se „materializează“, structurând la nivel biologic o fiinţă umană.     Timp de mai mulţi ani am studiat cu atenţie câteva fenomene informaţionale ce au loc în corpul uman şi anume: lumina, sunetul, solitonul şi microgăurile de vierme. Am aflat astfel că lumina poate fi congelată, că hologramele sonice se unesc cu hologramele luminiscente, că solitonul ca undă anvelopă a gândului are o viteză deosebită şi că prin microgăurile de vierme se transmit gândurile. Atunci mi-a venit idea unui biofeed-back radiativ pentru a explica procesele psihice. Dar există şi un biofeed-back spiritual, adică o permanentă legătură cu conştiinţa cosmică aflată în vacuum. Se pare că începând cu 2005 acest lucru s-a şi confirmat experimental prin descoperirea unor structuri de tip solitoni-vortex. Putem spune ca fenomenele electrice si magnetice din organism sunt permanent conectate cu funcţiile şi abilităţile vitale şi reprezintă fundamentul tuturor proceselor începând de la concepţie până la transmiterea informaţiei.     Polarizarea electrică celulară, la nivel de organe, sisteme şi întregul organism, rezonează în permanenţă cu energia Universului. Acesta este motivul pentru care existenţa unui organism compus din atomi şi molecule, în cadrul mediului înconjurător de unde electromagnetice este definit de o optimă cooperare cu polarizarea multiplă electromagnetică în care anumite componente ale spectrului de oscilaţii electromagnetice provin de la Soare, Pământ şi din întregul Univers. Viaţa pe Pământ se dezvoltă prin polarizare electromagnetică şi rezonanţă cu diferitele forţe universale. Această polarizare electromagnetică nu este de neglijat pentru că în realitate ea î-şi exercită influenţa regulatoare asupra tuturor funcţiilor organismului, inclusiv asupra conştiinţei.    Undele radiante se deplasează în spaţiu transportând cantităţi mari de energie şi informaţie. Tot ce există în Univers şi pe Pământ există sub formă energo-informaţională. Undele energetice de anumită frecvenţă şi amplitudine ale organismelor vii conţin informaţii referitoare la sursă adică ele reprezintă totalitatea radiaţiilor sistemelor şi organelor. Pe noi însă ne interesează în mod deosebit descifrarea aceastei biorezonanţe spirituale care ne poate transforma sau corecta anumite trăiri. Echilibrarea pulsiunilor noastre cu cele ale conştiinţei cosmice favorizează evoluţia bio-psiho-spirituală şi deschide larg porţile pentru manifestarea lucidităţii, creativităţii şi intuiţiei.      Biorezonanţa spirituală realizează o punte strălucitoare între realitatea spaţio-temporală şi realitatea cea mai profundă, între minte şi Conştiinţa Fundamentală.    Metafizicienii vorbesc despre spirit, ca şi cum ar fi format din tahioni. Dacă până acum se vorbea despre aceste particule ca fiind ipotetice, iată că la Laboratorul de la Los Alamos din SUA au fost descoperite două feluri de particule care pot fi considerate tahioni anume- muoni-neutrino şi electroni-neutrino. Pe de altă parte psihofiziologul american Dan Winter ne prezintă o fizică a imploziei unde particulele elementare sunt vortexuri create prin compresia undelor şi care prin accelerarea lor dau naştere la gravitaţie. Acest efect de gaură neagră dat de capacitatea de compresie fractală a undelor prezent în inimă, hipofiză şi ADN, poate fi considerat ceea ce în religie se numeşte spiritual uman şi permite recunoaşterea naturii electrice a forţei vieţii. ADN-ul conţine în interiorul său aceste unde ale Sinelui ce produc accelerare prin compresie. Această arhitectură specifică a ADN-ului permite naşterea conştiinţei printr-o compresie fractală perfectă. Folosindu-se de o geometrie repetitivă în care conştiinţa de sine se împachetează imploziv, acest cercetător a creat un model ce arată natura spirituală a conştiinţei de sine. Se poate demonstra astfel că într-un mediu simplu capabil de biofeedback este posibilă conştiinţa de sine ca rezultat al coerenţei şi repetabilităţii fractalice între toţi oscilatorii biologici.      Trebuie explicată o dată pentru totdeauna această deosebire între energia biologică, cea psihică şi cea spirituală dar şi relaţiile dintre ele. Cum se poate face acest lucru? Prin ideea creatoare, fruct al trudei şi speranţei noastre care rezideşte temerar lumea, prin gând şi condei.       În orice caz, ni se demonstrează încă o dată că psihologia transpersonală este cea mai înaltă şcoală care ne învaţă atât din punct de vedere ştiinţific cât şi din punct de vedere intuitiv esenţa noastră spirituală şi capacităţile noastre, spre deosebire de celelalte psihologii mai vechi.    Vibrându-şi simfonia, gândul zboară mereu ca o nălucă înspre comoara vechilor simboluri, luând puţin din cer şi puţin din floare, puţin din credinţă şi puţin din necredinţă, dând naştere la cuvinte pentru a mărturisi peste vreme înălţimea cugetării noastre. Pentru că tot secretul este, nu să fii în prezent ci să fii prezent în mister.

                                  

                                                                                                    Comunicare Iaşi 1 aprilie 2006